GEEKON

Alexandru Ene

14 august 2025

AZOR AHAI ȘI „ADUCĂTOAREA LUMINII”: ÎNTOARCEREA EROULUI SAU NEÎMPLINIREAREA PROFEȚIILOR?

Contextualizare

Azor Ahai este un erou legendar care apare menționat în seria de romane A Song of Ice and Fire (Cântec de Gheață și Foc) a scriitorului american George R. R. Martin, cuprinzând, până în prezent, cinci volume: A Game of Thrones (Urzeala Tronurilor), A Clash of Kings (Încleștarea Regilor), A Storm of Swords (Iureșul Săbiilor), A Feast for Crows (Festinul Ciorilor) și A Dance with Dragons (Dansul Dragonilor); ultimele două volume ale seriei, The Winds of Winter și A Dream of Spring (inițial ar fi trebuit să se numească A Time for Wolves) sunt în curs de apariție. Pe lângă aceste volume a mai apărut, în 2014, la inițiativa altor doi autori, Elio Miguel García Jr. și Linda Maria Antonsson, volumul intitulat The World of Ice & Fire (Lumea de Gheață și Foc, Editura Nemira, București, 2015), scris în colaborare cu Martin, care prezintă istoria lumii create de el și legendele ei nespuse (sau legende menționate deja de autor în cărțile sale, fiind acum explicate și contextualizate).

Despre George R. R. Martin trebuie să știm s-a născut în anul 1948 în New Jersey și a absolvit facultatea de Jurnalism la Northwestern University, Illinois. Scenarist și producător de seriale TV (în anii ’80), dar mai ales scriitor, George R. R. Martin este cel mai bine cunoscut pentru seria de cărți A Song of Ice and Fire, tradusă până în prezent în peste 30 de limbi, la scrierea căreia a început să lucreze încă din anii ’90 (primul volum al seriei, A Game of Thrones, apărând în anul 1996). Alte lucrări celebre, scrise de același autor, ar fi The Ice Dragon, Fevre Dream, The Armageddon Rag sau The Hedge Knight. Pentru scrierile sale a fost de mai multe ori finalist sau câștigător al premiilor Locus, Hugo, Nebula și World Fantasy, dedicate nuvelelor și romanelor Science Fiction, Fantasy și Horror[1].

 

Epoca Răsăritului

Acțiunea seriei A Song of Ice and Fire se petrece într-o lume imaginată de autor, deci, implicit, pe o planetă imaginară (al cărei nume nu ne este dat, dar pe care internauții din întreaga lume o numesc, în mod convențional, dar neatestat de către autor, „Planetos”). Cele două continente unde au loc întâmplările sunt Essos și Westeros, denumiri care derivă din emisferele în care sunt situate aceste continente: Essos, pentru că se află la est de Westeros („Essos” vine de la „east”), iar Westeros pentru că se află la vest de Essos („Westeros” provine de la cuvântul „west”). Nimeni nu știe exact când sau cum a început lumea; cu privire la această problemă, maesterii („învățații” din A Song of Ice and Fire, experți în multe domenii, precum medicină, istorie, geografie, politică, astronomie, literatură etc.) se rezumă numai la supoziții[2].

Legendele spun că în Westeros, în ceea ce numim „The Dawn Age” (Epoca Răsăritului), trăiau doar două popoare primitive: „the children of the forest” (copiii pădurilor) și „the giants” (uriașii). În timp ce uriașii ar fi avut, după cum se spune, în jur de patru metri înălțime, fiind acoperiți pe tot trupul cu păr ca o blană, dar simpli la minte și fără știința de a confecționa unelte sau de a lucra pământul, copiii pădurilor erau ființe foarte mici, frumoase la înfățișare, care știau să prelucreze sticla vulcanică (obsidianul), pe care o transformau în arme; de asemenea, știau să folosească arcul cu săgeți pentru a vâna. Se spune că muzica lor ar fi fost de o frumusețe nemaiîntâlnită, iar limbajul lor, care se inspira din sunetele naturii, ar fi sunat precum apa de izvor care curge peste pietre, sau precum vântul printre frunze, ori precum ploaia picurând în apă[3]. Copiii pădurilor venerau fenomenele naturale și elementele din natură, în special copacii weirwood, în a căror scoarță sculptaseră fețe. Această sculptare a fețelor în copaci a stârnit multe controverse, unii maesteri susținând că această practică avea scopuri religioase, copiii pădurilor dorind să le dea zeilor lor un chip; există, însă, și legende conform cărora „the greenseers”, înțelepții copiilor, ar fi putut folosi acești copaci pentru a vedea ce se întâmplă în alte locuri îndepărtate în care erau sculptate, în weirwood, astfel de fețe[4].

Se pare că cele două populații tribale se luptau între ele, drept dovadă a acestui fapt stând o descoperire făcută de un maester pe nume Kennet, care a găsit capete de săgeți din obsidian printre coastele scheletului unui uriaș dintr-un mormânt străvechi[5].

Undeva în urmă cu aproximativ 12000, până la 8000 de ani față de momentul prezent al acțiunii, o populație care avea să fie cunoscută ca „the first men” (primii oameni) a traversat „The Narrow Sea” (Marea Îngustă), de la răsărit către apus, trecând prin Brațul Dorne, care pe atunci nu se sfărâmase încă, și care lega cele două continente, Essos și Westeros, în extremitatea sudică. Odată cu trecerea timpului, primii oameni au întreprins expansiuni către nordul continentului. Curând, au izbucnit războaie între primii oameni și copiii pădurilor, din cauza faptului că oamenii începuseră a tăia copacii weirwood; unii cercetători sunt de părere că oamenii erau conștienți de faptul că copiii pădurilor îi puteau supraveghea privindu-i prin copacii weirwood[6], dar se pare că adevărata cauză a tăierii copacilor ar fi fost aceea că primii oameni cunoșteau cultivarea pământului, iar pădurile din Westeros ar fi împiedicat, în mod evident, această activitate. Vânătorii copiilor pădurilor au devenit, acum, războinici, dar oamenii erau mai mari și mai puternici, foloseau caii în luptă și cunoșteau prelucrarea metalelor, mânuind arme de bronz, astfel că s-au dovedit a fi un adversar inegal[7]. După mulți ani, sătule de lupte, ambele rase au făcut, până la urmă, un pact, pecetluit de către înțelepții lor lângă lacul numit, de atunci înainte, „The Gods Eye” (Ochiul Zeilor); pactul prevedea ca copiii să se retragă în nordul continentului, în zonele împădurite, iar oamenii să se oprească din a mai tăia copacii weirwood. Pentru a pecetlui pactul, au fost sculptate fețe în copacii din preajma lacului, pentru ca zeii să fie martori ai respectării pactului (de aici numele de „Gods Eye”), iar un ordin de oameni, numit „The Green Men” (oamenii verzi), a fost format pentru a se îngriji de acei copaci (din moment ce copiii pădurilor aveau să se retragă către nord)[8]. Odată cu aceste evenimente ia sfârșit Epoca Răsăritului, lăsând loc Epocii Eroilor[9].

 

Legenda lui Azor Ahai

Cu 8000 de ani (sau 6000 de ani, conform unor surse) înainte de evenimentele din A Song of Ice and Fire, deci la începutul Epocii Eroilor, se spune că a existat o iarnă atât de lungă încât a durat cât o întreagă generație; lorzii înghețau în castele și păstorii în colibe, oamenii plângeau și își simțeau lacrimile înghețându-le pe obraji, mamele preferau să-și omoare copiii decât să-i vadă murind de foame, iar cei care se nășteau, trăiau o viață întreagă și mureau în aceeași beznă, fără să vadă lumina zilei. Conform legendelor, atunci au apărut pentru prima dată „the others” (ceilalți), ființe glaciale, moarte, care urau căldura, fierul, focul și atingerea soarelui; omorau în calea lor tot ce era viu, călăreau păianjeni mari de gheață sau cai morți, pe care aveau puterea să-i învieze, tot așa cum înviau și trupurile celor morți, care deveneau strigoi în armata lor și pe care-i hrăneau cu carnea copiilor uciși[10]. Legendele nordice menționează un anume erou care a călătorit în nordul foarte îndepărtat pentru a-i găsi pe copiii pădurilor și a afla de la ei cum îi poate învinge pe „ceilalți”; pe parcursul călătoriei, însoțitorii săi fie l-au abandonat, fie au murit, câinele și calul său au murit, iar sabia lui s-a sfărâmat din cauza gerului, el fiind singurul care, după mulți ani, a reușit să-i găsească pe copii[11]. Cu ajutorul acestora, oamenii s-au putut uni, reușind să-i învingă pe „ceilalți” într-o bătălie care avea să fie numită „The Battle for the Dawn” (bătălia pentru răsărit) și izgonindu-i în nordul îndepărtat. Ca urmare a acestei bătălii, a fost ridicat „Zidul” (The Wall) și a fost înființat „Rondul de Noapte” (The Night’s Watch), ordin a cărui datorie este apărarea Zidului[12].

Deși aceste evenimente (se pare că) ar fi avut loc doar în Westeros, legende despre „The Long Night” (Noaptea cea Lungă) au apărut chiar și în colțul celălalt al lumii, până în îndepărtatul Yi Ti: conform unei legende din Yi Ti, soarele „s-a ascuns” timp de o viață de om, „rușinându-se” de anumite fapte ale oamenilor, această noapte luând sfârșit doar prin acțiunile unei femei cu coadă de maimuță. Tot din estul îndepărtat, din îndepărtatul Asshai, provine o legendă care a fost răspândită de preoții roșii, adepți ai cultului lui R’hllor; legenda respectivă vorbește despre un erou pe nume Azor Ahai, care mânuia o sabie fierbinte și strălucitoare numită „Lightbringer” (Aducătoarea Luminii)[13]. În Iureșul Săbiilor, autoproclamatul rege Stannis Baratheon spune că nici măcar Azor Ahai n-a reușit să învingă întunericul de unul singur, fapt care consună cu legenda eroului nordic care i-a găsit pe copiii pădurii cu ajutorul tovarășilor săi de drum și a reușit să-i învingă pe „ceilalți” cu ajutorul „copiilor”[14].

În cea de-a doua carte din serie, Încleștarea Regilor, piratul Salladhor Saan îi istorisește prietenului său, Ser Davos Seaworth, povestea sabiei legendare a lui Azor Ahai, Lightbringer: se spune că în timpul nopții lungi, Azor Ahai a dorit să înlăture întunericul din lume, iar pentru aceasta avea nevoie de o sabie demnă de un erou. A trudit treizeci de zile și treizeci de nopți în templu, făurindu-și o sabie, dar când a încercat s-o călească, aceasta s-a sfărâmat în bucăți. A lucrat apoi cincizeci de zile și cincizeci de nopți, prinzând și un leu, în al cărui sânge a dorit să-și călească sabia, dar când a împlântat sabia fierbinte în inima animalului, aceasta s-a sfărâmat din nou. Realizând care este singura cale pentru a-și făuri sabia legendară, plin de durere, Azor Ahai a trudit o sută de zile și o sută de nopți la noua armă, iar când a fost momentul s-o călească, și-a chemat iubita, pe Nissa Nissa, spunându-i: „Dezgolește-ți pieptul și află că te iubesc mai mult decât orice pe lume!” Când iubita lui făcu așa, Azor Ahai îi împlântă sabia fierbinte în inimă, iar strigătul ei de durere a lăsat o cicatrice pe fața lunii. Astfel, sufletul, puterea și curajul lui Nissa Nissa au pătruns în sabie, care a devenit, de atunci înainte, veșnic caldă și veșnic luminoasă[15].

Preoții roșii ai lui R’hllor, „The Lord of Light” (Stăpânul Luminii), au prorocit încă de atunci întoarcerea lui Azor Ahai, când noaptea cea lungă va veni din nou, pentru a scăpa încă o dată lumea de întuneric și a aduce lumina, mânuind din nou Aducătoarea Luminii.

 

Întoarcerea eroului sau neîmplinirea profețiilor?

Dintre toți preoții roșii ai Stăpânului Luminii, R’hllor, care sunt menționați în A Song of Ice and Fire, cea care apare de cele mai multe ori este Lady Melisandre; ea este tot timpul în preajma Lordului Stannis Baratheon, fratele mai mic al răposatului rege Robert și autoproclamat rege al celor Șapte Regate (The Seven Kingdoms). Așa cum menționează de multe ori pe parcursul cărților, Lady Melisandre este convinsă de faptul că Stannis Baratheon este Azor Ahai reîntors în lume pentru a o mântui de noaptea cea lungă care are să vină. În Încleștarea Regilor, la ceremonia oficială prin care lordul Stannis acceptă noua credință în Stăpânul Luminii, arzând statuile vechilor zei, Melisandre rostește următoarele cuvinte:

 

În cărțile vechi ale Asshailor stă scris că va veni o zi, după vara lungă, când stelele vor sângera și răsuflarea rece a întunericului va cădea greu asupra lumii. În acest ceas de teroare, un războinic va scoate din foc o sabie arzând. Acea sabie va fi Aducătoarea luminii, Sabia Roșie a Eroilor, iar cel care o va lua va fi Azor Ahai reîntors și întunericul va pieri din fața lui[16].

 

În continuarea acestor cuvinte, Stannis scoate o sabie arzând din una dintre statuile vechilor zei, care se mistuiau, și o înfige în pământ[17].

În Iureșul Săbiilor, Lady Melisandre spune că l-a văzut în foc pe Stannis Baratheon (preoții roșii susțin că pot vedea viitorul sau, în unele cazuri, adevărul în foc) luptând în fruntea unei armate într-o bătălie împotriva întunericului, fapt care consună cu vechile profeții, conform cărora, atunci „când steaua roșie sângerează și întunericul se strânge, Azor Ahai va renaște în mijlocul fumului și al sării, pentru a deștepta din piatră dragonii”[18]; ea se referă aici la cometa roșie menționată în carte și la dragonii sculptați în piatră de la Dragonstone (Piatra Dragonului), cetatea de reședință a Lordului Stannis, aflată pe malul mării, pe locul unui fost vulcan, deci locul fumului și al sării. Lordul Stannis susține, de asemenea, că Lady Melisandre jură că l-a văzut în flăcări cum înfruntă întunericul cu Aducătoarea Luminii în mână[19]. Într-un alt moment, Melisandre spune că Stannis este prințul promis (în profeții) și că, dacă el nu va putea alunga întunericul, lumea întreagă se va prăbuși odată cu el[20].

Ajunsă la Zid, Melisandre propovăduiește credința în Stăpânul Luminii și sălbaticilor („the wildlings”), sau „oamenilor liberi”, cum se numesc ei înșiși, care nu auziseră niciodată de R’hllor; îl numește și în fața lor, pe Stannis, ca fiind Azor Ahai renăscut[21]. Atunci când Stannis scoate din teacă, la îndemnul Melisandrei, sabia pe care o numea Aducătoarea Luminii, aceasta răspândește o lumină puternică, aproape ireală:

 

Sabia aruncă sclipiri roșii, galbene și portocalii, încărcată de lumină. […] Aducătoarea Luminii era soarele însuși, făurit din oțel. Când Stannis o înălță deasupra capului, oamenii fură nevoiți să-și întoarcă privirea sau să-și acopere ochii. Caii tresăriră, iar unul își azvârli călărețul din șa. Strălucirea focului părea să pălească în fața acestei dezlănțuiri de lumină, așa cum un câine mic se retrage în fața unuia mai mare. Zidul însuși deveni roșu, roz și portocaliu, sub valurile de culoare ce dănțuiau pe gheață. […] Vârî Aducătoarea Luminii în teacă și lumea se întunecă din nou, de parcă soarele s-ar fi ascuns după un nor[22].

 

Lady Melisandre reia același motiv al faptului că Stannis Baratheon este Azor Ahai renăscut, care va trezi dragonii din piatră, și în fața lui Jon Snow, tânărul Lord Comandant al Rondului de Noapte[23].

Deși Lady Melisandre este atât de sigură că Lordul Stannis Baratheon este Azor Ahai renăscut, împlinirea profețiilor, totuși sunt mulți în Westeros (și nu numai) care nu-i împărtășesc părerea. Piratul Salladhor Saan, care cunoaște legenda lui Azor Ahai și mai ales a sabiei sale legendare, îi spune lui Ser Davos Seaworth: „Sabia aceea nu a fost Aducătoarea Luminii, prietene. […] Bucură-te că aceea este doar o sabie arsă, pe care Înălțimea Sa a smuls-o din foc. Prea multă lumină poate să-ți strice ochii, prietene, iar focul arde”[24]. Maesterul Aemon, bătrânul bărbat orb al Rondului de Noapte, se îndoiește de faptul că Stannis Baratheon este Azor Ahai renăscut, așa cum îi spune Melisandre[25], de asemenea pornind de la sabie: cerând să atingă sabia, Maester Aemon nu simte în aceasta nicio căldură, așa cum, conform legendelor, ar fi trebuit să emane Aducătoarea Luminii[26]. Mai târziu, Aemon declară că, după a sa părere, nu este vorba despre un prinț promis, ci despre o prințesă, în persoana lui Daenerys Targaryen:

 

Nimeni n-a căutat vreodată o fată, spuse el. Un prinț fusese promis, nu o prințesă. Rhaegar, am crezut… Fumul reprezenta focul ce mistuia Castelul Verii în ziua nașterii sale, sarea însemna lacrimile vărsate pentru cei care au murit. În tinerețe, mi-a împărtășit părerea, dar mai târziu a fost convins că propriul său fiu era cel care împlinise profeția, căci, în noaptea când a fost zămislit Aegon, deasupra Debarcaderului Regelui fusese văzută o cometă, iar Rhaegar era sigur că steaua sângerândă reprezenta o cometă. Ce proști am fost, noi, care ne credeam atât de înțelepți! Eroarea s-a strecurat în traducere. Barth și-a dat seama: dragonii nu sunt nici bărbați, nici femei, ci când una, când alta, schimbători ca flacăra. Limba ne-a indus pe toți în eroare, timp de o mie de ani. Daenerys este aceea, născută în mijlocul sării și al fumului. Dragonii au dovedit-o”[27].

 

Aceeași părere, că Daenerys Targaryen ar fi, de fapt, împlinirea profețiilor legate de renașterea lui Azor Ahai, este împărtășită și de Benerro, un preot roșu din Volantis (unul dintre cele nouă orașe libere din Essos)[28]. Tot din pricina sabiei mânuite de Lordul Stannis, care nu corespunde descrierilor din legendă, se îndoiește și Jon Snow de faptul că acesta ar fi noul Azor Ahai:

 

M-am uitat peste cartea aceea pe care mi-a lăsat-o Maester Aemon. Compendiul de Jad. Am citit paginile care vorbeau despre Azor Ahai. Aducătoarea luminii a fost sabia lui. Călită cu sângele soției sale, dacă Votar poate fi crezut. După aceea, Aducătoarea Luminii nu a fost niciodată rece la atingere, ci caldă, așa cum fusese mereu Nissa Nissa. În bătălie, lama ardea, incandescentă. O dată, Azor Ahai s-a luptat cu un monstru. Când a vârât sabia în burta fiarei, sângele a început să fiarbă. Din gură i-au ieșit fum și aburi, ochii i s-au topit și i s-au prelins pe obraji, iar trupul a izbucnit în flăcări”[29].

 

Nici chiar Stannis Baratheon nu poate crede că el ar fi Azor Ahai renăscut; într-un dialog cu Ser Davos Seaworth, sfetnicul lui de încredere, acesta mărturisește cu dispreț despre sabia pe care o mânuiește: „Strălucește frumos, te asigur, dar la Apa Neagră această sabie fermecată nu m-a slujit mai bine ca orice oțel de rând”[30]. Tot el este, însă, cel care spune că nu poate ignora profețiile Melisandrei: „Întunericul îi va devora pe toți, zice ea. Noaptea fără sfârșit. Vorbește despre profeții… un erou renăscut din mare, dragoni vii născuți din piatră seacă… vorbește despre semne și jurăminte care arată spre mine. N-am cerut niciodată asta, așa cum n-am cerut să fiu rege. Dar pot să îndrăznesc, oare, să n-o iau în seamă?”[31].

Oricât de greu ar părea de crezut, există și momente în care Lady Melisandre însăși începe să se îndoiască de faptul că Azor Ahai renăscut ar fi, de fapt, Stannis Baratheon; în Dansul Dragonilor vedem acest cuget al ei, care ar putea să indice către un nou posibil „candidat” pentru Azor Ahai: „Eu mă rog să-l zăresc măcar o clipă pe Azor Ahai și R’hllor mi-l arată doar pe Snow”[32].

 

Concluzii

În cele prezentate până acum am văzut care este legenda lui Azor Ahai și cum se profețește faptul că acest erou legendar se va întoarce, la un moment-dat, pentru a salva încă o dată lumea de o nouă noapte fără sfârșit. Ca orice profeție, și cea referitoare la Azor Ahai prezintă multe ambiguități, pe multe planuri: lingvistic, tehnic, geografic etc. Unele dintre personaje sunt convinse de faptul că Lordul Stannis Baratheon ar fi împlinitorul profeției, altele o văd mai degrabă pe Daenerys Tarharyen în postura de „prinț promis”, iar alte personaje consideră că niciunul dintre aceștia, ci altcineva, neaflat încă, este cel despre care s-a profețit, sau chiar că nimeni nu va împlini profeția vreodată. Din moment ce ultimele două volume ale seriei sunt încă în curs de scriere, nu vom putea avea un răspuns cert decât în momentul în care acestea vor fi publicate; totuși, având în vedere lucrarea de dărâmare a clișeelor întreprinsă de George R. R. Martin în scrierile sale, este foarte probabil ca acele personaje care consideră că nimeni nu va împlini vreodată profeția despre Azor Ahai să fie cele care oferă răspunsul corect la această problemă.

 

[1] George R. R. Martin, Încleștarea Regilor. Saga Cântec de Gheață și Foc, Cartea 2, Vol. I. Traducere din limba engleză Laura Bocancios. Ediția a IV-a, revizuită. Coll. „Nautilus”. București: Editura Nemira, 2017, p. 2.

[2] George R. R. Martin, Elio M. García Jr., Linda Antonsson, The World of Ice and Fire. The Untold History of Westeros and The Game of Thrones. First edition. New York: Bantam Books Publishing, 2014, p. 5.

[3] Ibidem.

[4] Ibidem, p. 6.

[5] Ibidem, p. 7.

[6] Ibidem, p. 6.

[7] Ibidem, p. 8.

[8] Ibidem, pp. 8-9.

[9] Ibidem, p. 9.

[10] George R. R. Martin, Urzeala tronurilor. Saga Cântec de Gheață și Foc, Cartea 1. Traducere din limba engleză Silviu Genescu. Ediția a IV-a, revizuită. Coll. „Nautilus”. București: Editura Nemira, 2017, p. 244.

[11] George R. R. Martin, Urzeala tronurilor, ed. cit., pp. 244-245.

[12] George R. R. Martin, Elio M. García Jr., Linda Antonsson, op. cit., p. 12.

[13] Ibidem, p. 11.

[14] George R. R. Martin, Iureșul Săbiilor. Saga Cântec de Gheață și Foc, Cartea 3, Vol. II. Traducere din limba engleză Laura Bocancios. Ediția a IV-a, revizuită. Coll. „Nautilus”. București: Editura Nemira, 2017, p. 448.

[15] George R. R. Martin, Încleștarea Regilor, ed. cit., p. 163.

[16] Ibidem, p. 156.

[17] Ibidem, pp. 156-157.

[18] George R. R. Martin, Iureșul Săbiilor. Saga Cântec de Gheață și Foc, Cartea 3, Vol. I. Traducere din limba engleză Laura Bocancios. Ediția a IV-a, revizuită. Coll. „Nautilus”. București: Editura Nemira, 2017, p. 356.

[19] Ibidem, p. 135.

[20] Ibidem, p. 265.

[21] George R. R. Martin, Dansul Dragonilor. Saga Cântec de Gheață și Foc, Cartea 5, Vol. I. Traducere din limba engleză Laura Bocancios, Ana-Veronica Mircea, Silviu Genescu, Mihai-Dan Pavelescu. Ediția a IV-a, revizuită. Coll. „Nautilus”. București: Editura Nemira, 2017, p. 163.

[22] Ibidem, p. 166.

[23] George R. R. Martin, Dansul Dragonilor. Saga Cântec de Gheață și Foc, Cartea 5, Vol. II. Traducere din limba engleză Laura Bocancios, Ana-Veronica Mircea, Silviu Genescu, Mihai-Dan Pavelescu. Ediția a IV-a, revizuită. Coll. „Nautilus”. București: Editura Nemira, 2017, p. 155.

[24] George R. R. Martin, Încleștarea Regilor, ed. cit., pp. 162-163.

[25] George R. R. Martin, Iureșul Săbiilor. Saga Cântec de Gheață și Foc, Cartea 3, Vol. II, ed. cit., p. 467.

[26] Ibidem, p. 169.

[27] George R. R. Martin, Festinul Ciorilor. Traducere din limba engleză Laura Bocancios, Silviu Genescu. Ediția a IV-a, revizuită. Coll. „Nautilus”. București: Editura Nemira, 2017, pp. 590-591.

[28] George R. R. Martin, Dansul Dragonilor. Saga Cântec de Gheață și Foc, Cartea 5, Vol. I, ed. cit., p. 336.

[29] Ibidem, p. 176.

[30] George R. R. Martin, Iureșul Săbiilor. Saga Cântec de Gheață și Foc, Cartea 3, Vol. II, ed. cit., p. 135.

[31] Ibidem.

[32] George R. R. Martin, Dansul Dragonilor. Saga Cântec de Gheață și Foc, Cartea 5, Vol. I, ed. cit., p. 474.

 

 

BIBLIOGRAFIE

 

  1. MARTIN, George R. R.: Urzeala tronurilor. Saga Cântec de Gheață și Foc, Cartea 1. Traducere din limba engleză Silviu Genescu. Ediția a IV-a, revizuită. Coll. „Nautilus”. București: Editura Nemira, 2017.
  2. MARTIN, George R. R.: Încleștarea Regilor. Saga Cântec de Gheață și Foc, Cartea 2. Traducere din limba engleză Laura Bocancios. Ediția a IV-a, revizuită. Coll. „Nautilus”. București; Editura Nemira, 2017.
  3. MARTIN, George R. R.: Iureșul Săbiilor. Saga Cântec de Gheață și Foc, Cartea 3. Traducere din limba engleză Laura Bocancios. Ediția a IV-a, revizuită. Coll. „Nautilus”. București: Editura Nemira, 2017.
  4. MARTIN, George R. R.: Festinul Ciorilor. Saga Cântec de Gheață și Foc, Cartea 4. Traducere din limba engleză Laura Bocancios, Silviu Genescu. Ediția a IV-a, revizuită. Coll. „Nautilus”. București: Editura Nemira, 2017.
  5. MARTIN, George R. R.: Dansul Dragonilor. Saga Cântec de Gheață și Foc, Cartea 5. Traducere din limba engleză Laura Bocancios, Ana-Veronica Mircea, Silviu Genescu, Mihai-Dan Pavelescu. Ediția a IV-a, revizuită. Coll. „Nautilus”. București: Editura Nemira, 2017.
  6. MARTIN, George R. R.; GARCÍA, Elio M. Jr.; ANTONSSON, Linda: The World of Ice and Fire. The Untold History of Westeros and The Game of Thrones. First edition. New York: Bantam Books Publishing, 2014.

GEEKON