GEEKON

Andrada Dumitru

Când spun Dungeons & Dragons ce imagine vă apare în minte? Un grup de țânci adunați în jurul unei mese, jucându-se de-a magicienii ca în Stranger Things? Sau poate niște geeks prea în vârstă ca să-și piardă timpul cu un joc pentru copii? Ori poate vă gândiți la nebunia din anii ’80, când în media, dar în principal la televizor, prezentatorii alertau părinții de pericolele care se ascund în spatele jocului. „Copiii lor sunt învățați de manualul D&D cum să îl invoce pe Satana însuși și sufletele lor sunt pierdute pe vecie”. Baliverne…

Când spun Dungeons & Dragons mă gândesc la totul, dar în același timp la nimic. „Aoleu, adică?” Hai să vă spun un secret pe care Wizards of the Coast (compania din spatele acestui fenomen) nu vrea, cu niciun chip, să îl aflați. Nu ai nevoie de mai nimic ca să te joci. Asta-i frumusețea lui. O foaie de hârtie, un creion și imaginația ta sunt de ajuns. „Stai puțin”, îmi spuneți voi, „păi și care-i faza cu zarurile, figurinele și tonele de cărți?” Ce, nu ai auzit de zar digital? Playstore-ul e plin de aplicații cu zaruri. Figurinele? Poți folosi și o gumă de șters dacă vrei, poate te ajută să vizualizezi poziția personajului tău, dar tot mai bine îl vezi în mintea ta. Și cărțile? REGULILE? Aici, da, pot spune că am o slăbiciune. Sunt absolut superbe și m-au ajutat să învăț cum se desfășoară jocul, dar poți găsi aceste informații online, chiar pe site-uri oficiale D&D.

Sper că nu v-am pierdut! „Dacă nu am nimic în fața mea pe masă, atunci cum mai e un joc?” Este, pentru că îți pune mintea la contribuție, te forțează să îți folosești imaginația, pentru că posibilitățile sunt nenumărate. Poți fi ce și cine vrei. Poți avea ce poveste dorești și poți acționa cum vrei în poveste. Mai presus decât orice joc, D&D este un joc al creativității, un povestitor.

Nu o să intru în detaliile istoriei sale, dar, pe scurt, totul a început exact așa cum te poți juca: cu o foaie, un creion și creativitatea unor băieți. Prima carte conținea reguli simple și desene mediocre cu tot felul de creaturi, dar esența era deja acolo: o nouă lume s-a născut, unde poți fi oricine. Jocul a ajuns deja la a cincea ediție, iar lumea denumită „Faerûn” are deja o istorie bogată, zeci de rase pe care le poți juca, eroi consacrați și sute de monștri cu care te poți duela.

Acum că v-ați făcut încălzirea, hai să intrăm „în pâine”. De ce scriu despre Dungeons & Dragons? Pentru că încă există o stigmă în jurul acestui joc și pentru că mulți se sperie când vor să intre în acest univers. Când ai atât de multe resurse și brizbizuri în același timp, pare prea mult și te retragi, deci încerc să simplific treburile și să vă încurajez să vă apropiați, deoarece altfel ratați un joc unic!

Pentru început, cel mai important lucru e să îți creezi personajul. Rasa și clasa vin primele. Ce înseamnă asta? Rasa este felul cum arată personajul tău. Ești elf? Atunci vei fi, cel mai probabil, înalt, cu urechi ascuțite și al naibii de bătrân (poți trăi până la 700 de ani, conform regulamentului). Ești tabaxi? Înseamnă că ești o pisică bipedă cu inteligență umană, dar cu dexteritatea unei feline. Clasa reprezintă ce poate face personajul tău. De exemplu, un druid va folosi conexiunea sa cu natura pentru a folosi magia; se poate transforma chiar în animale. Un warlock, în schimb, își va prelua puterile magice din contractul său cu un diavol, și va trebui să respecte dorințele maestrului său dacă dorește să rămână în putere. Iar un bard este, practic, un muzician ambulant care, de cele mai multe ori, e bufonul grupului. Sunt atâtea combinații posibile, că deja mă ia entuziasmul.

Știind cum arăți și ce poți face, urmează istoria personajului tău. De unde ești? Ce copilărie ai avut? (nu îți face nimeni profilul psihologic, promit!). Ce te motivează, ce scop ai în joc? Vrei să explorezi, să înveți, să îți răzbuni familia etc.? Din nou, imaginația contează și vă va îmbunătăți experiența. Vă încurajez să adăugați cât mai multe detalii în această etapă, pentru că atunci vă va fi mai ușor și să intrați în pielea eroului. Dacă pare prea complicat, vă puteți pune propria poveste, propriile idealuri și motivații. Jucați-vă pe voi, dar cu extra puteri. Vă garantez că și așa o să descoperiți noi aspecte ale personalității voastre.

Mai departe, când ne completăm foaia cu personajul nostru, vom întâmpina mai multe căsuțe: Wisdom, Charisma, Strength, Dexterity, Constitution, Intelligence. În funcție de clasa și rasa pe care ai selectat-o, fiecare căsuța va conține cifre diferite, fie cu plus, fie cu minus. Ele reprezintă bonusurile care se vor adăuga zarului în diferite situații (mai multe detalii poți găsi pe site-ul „dndbeyond” și există și site-uri care îți generează automat un personaj). Să zicem că vrei să spargi o ușă încuiată la care nu ai cheie. Îți va trebui destul de multă putere: tu dai cu zarul d20 (20 de fețe) și îți pică 15, iar tu ești un orc, deci cel mai probabil forța rasei tale îți va oferi un bonus de încă 3 puncte. Dungeon Master-ul (povestitorul care te ghidează în aventura ta) îți va spune că ai spulberat ușa de au rămas numai așchii din ea. În schimb, dacă dădeai la zar 10 și tu ești un mic gnom, probabil ai un minus 1 la Strength și rezultatul poveștii e că ai încercat să dai un picior ușii dar mai mult te-ai rănit pe tine și, din păcate, ușa rămâne neclintită.

De asemenea, mai ai niște abilități pe lângă cele șase principale. Aici chiar contează particularitățile personajului tău. Vă dau alt exemplu. Ești un bard renumit din rasa half-elf (jumătate om, jumătate elf). Rasa și clasa ta îți vor oferi un bonus mare la Charisma și abilitățile de persuasiune sau decepție. Te afli într-o tavernă și observi o domniță stând singură la masă, bătând ușor ritmul muzicii cu degetul. Cu eleganța unui elf și faima ta, îți spui că îți va fi ușor să o cucerești și să o scoți la dans, dar DM-ul te oprește: am nevoie de un „Persuasion Check”. Fără griji, gândindu-te la bonusurile tale mari, dai cu d20-ul, când, ce să vezi? Dezastru! Ai dat 1!!! Critical failure! degeaba bonusuri! DM-ul, printre râsete, îți relatează cum picioarele tale grațioase s-au împleticit când ai dat să te ridici de la masa ta și ai căzut cu tot cu băutură. Deloc atractiv… În plus, când ai ajuns la domniță, erai atât de rușinat încât nu ai putut decât să îngâni un „Dansezi?” Ea nu a fost impresionată de prestația ta și te refuză. Și starurile mai dau greș din când în când…

Iar astea sunt numai câteva momente măsluite de mine. Niciodată nu vei ști unde te va duce povestea.

Pentru cei mai aventuroși, am să vă mai dau o sugestie. Puneți un mic handicap personajului vostru, ceva care să vă forțeze să gândiți altfel interacțiunile voastre. Vreau să vi-l prezint pe personajul meu drag, Rune Rustle. El este un cleric (un fel de preot cu puteri provenite din legătura sa cu una dintre multele zeități din Faerûn; în acest caz, Rune îl venerează pe Oghma, zeul cunoașterii) din rasa kenku. Arată ca un corb nu mai mare decât un copil, îmbrăcat într-o pelerină neagră și o armură simplă, fără prea multe podoabe. Rune e o creatură modestă care se mulțumește cu puțin. Ca personalitate, e foarte retras, preferă să își petreacă timpul singur, fiind mulțumit să își venereze zeitatea, citind cărți, dezvoltându-și cunoștințele și citind în rune, metoda lui de a comunica cu zeii și cu spiritele. Ca orice kenku, Rune știe o singură limbă, cea a semenilor săi, însă are o abilitate incredibilă de a imita sunetele pe care le aude. De aceea, când mi-am început campania cu el, puteam numai să croncăn, spre surprinderea echipei mele. „Ce pana mea caută cioara asta aici?” mă întrebau ei, la care Rune, imediat: „CE PANA MEA CAUTĂ CIOARA ASTA AICI?” Lângă foaia cu detaliile lui Rune, aveam un caiet în care încercam să notez cât mai multe cuvinte și fraze pe care le auzeam de la coechipieri ca să pot comunica cu ei și cu alte personaje pe parcursul aventurii. Rune m-a ajutat să regândesc ce înseamnă comunicarea. El poate imita, dar nu are inteligența necesară pentru a lega mai multe fraze împreună, nu înțelege mereu gramatica, dar încearcă. Rezultatul este un joc hilar, în care mă chinui să am convorbiri coerente. De cele mai multe ori, printre croncănituri ies și fraze amuzante, dar Rune nu se dă niciodată bătut. Îi iubesc determinarea, curiozitatea, dar și temperamentul său mai introvertit și răbdător.

Universul D&D, din fericire, nu se oprește la jocul propriu-zis. Pe lângă multitudinea de cărți despre cum să te joci, ce creaturi poți întâlni, poveștile nenumăratelor personaje etc., D&D s-a extins în mai multe forme artistice. Apogeul a fost atins de către studioul Larian cu ultimul lor joc video, Baldur’s Gate 3, care se poate lăuda cu nenumărate premii: jocul anului 2023, best performance al actorului Neil Newborn, cea mai bună coloană sonoră, best role playing game, și lista poate continua. Dar degeaba vă zic de premii. Cel mai mult contează experiența fiecărui jucător în parte și nu am cuvinte să vă descriu ce a însemnat acest joc pentru mine. Înainte să-l joc, credeam că The Witcher 3, God of War Ragnarök sau The Elder Scrolls V: Skyrim vor fi mereu pe primul loc pentru mine. Ei, Baldur’s Gate 3 m-a lovit ca un tsunami și mi-a furat sufletul pe vecie. Nici nu știu ce să împărtășesc cu voi prima oară: mecanicile împrumutate de la D&D, povestea, personajele cu actori talentați, muzica cutremurătoare sau dedicarea studioului pentru a face un joc fără paywall-uri (odată cumpărat, e al tău, nu mai trebuie să cumperi add-on-uri, să investești în a-l ține funcțional, să plătești un abonament la Larian, lucru pe care rar îl mai întâlnești în industria jocurilor video. Jos pălăria, Larian!).

O să vă spun ce m-a impresionat cel mai mult: cât de bine sunt conturate personajele principale cu care interacționezi, ce povești impresionante au și nenumăratele feluri în care poți interacționa cu lumea.

În spiritul D&D, Baldur’s Gate 3 îți oferă ocazia de a îți crea un personaj unic, exact ca în jocul de masă. Tot ce v-am spus mai sus despre clase și rase se aplică și aici. Din păcate, nu au putut adăuga chiar toate rasele, dar tot ai diversitate. După ce ești mulțumit de cum arată Tav (numele generic pe care ți-l dă jocul) ești aruncat direct în acțiune în Faerûn. Tu și alte personaje sunteți infectate de un virus aparținând unei specii avansate, numite „Mind Flayers”. Dacă nu reușiți să scoateți virusul, o să vă transformați în aceste creaturi care gândesc colectiv, asemănător furnicilor. Orice pic de individualitate sau personalitate dispare, veți face parte din grupul „illithid”.

Dintre toți companionii pe care îi poți avea alături, Lae’zel mi-a furat inima. Face parte din rasa githyanki și clasa fighter. Ea este prima pe care o întâlnești în joc și la suprafață pare enervantă și bossy, dar ceva mă atrăgea la ea. Ce bine că i-am oferit timp și răbdare. Rasa ei nu se trage din Faerûn, și tot ce își dorește este să se întoarcă acasă la clanul ei. Mi-am dat seama că nervii și lipsa ei de răbdare nu vin din răutate neapărat, ci din frică. Fără să vă dau prea multe spoilere, orice githyanki este crescut în spiritul războinicului. Ești o armă pentru regina ta, Vlaakith. Orice mișcare, gând, faptă, le faci în numele rasei tale, pentru măreția ei. Ești învățat că githyanki sunt cele mai inteligente făpturi din univers, înțelepciunea voastră colectivă fiind neegalată. Restul sunt niște râme care se chinuie să se târască și să ajungă la nivelul vostru. Când ești crescut în acest spirit de mic, nu te mai miră comportamentul lui Lae’zel. Însă, încet încet, explorând-ui povestea mai mult, Lae’zel învață despre alte rase că sunt inteligente și demne de respect, chiar de dragoste. Cel mai dureros moment a fost când a descoperit că rasa ei nu deține adevărul suprem, că Vlaakith își folosește copiii pe post de arme și nu îi are la suflet. Întreaga ei lume dispare, se simte singură, dar, cu toate acestea, se deschide către Tav și rămâne hotărâtă și puternică. Dacă la început era rasistă față de rasa tiefling și nepoliticoasă cu Tav, am reușit să dezvolt o relație cu ea în joc. Surprinzător, mi-a arătat că e capabilă de tandrețe. Ea este prima care îți va arăta că este interesată sexual de Tav, dar consideră sexul o nevoie naturală, ca foamea și somnul. Însă, mai târziu, am observat că este geloasă dacă altcineva se arăta interesat de personajul meu și devenea ușor teritorială. Pe scurt, mi-a furat inima și aș face orice pentru ea. Când suntem în bătălie și este rănită, personajul meu țipă îndurerată „No, not Lae’zel!” Mi se rupe sufletul, sincer!

Iar asta este doar o mică părticică din joc. Fiecare personaj are o istorie complicată, motivații clar definite și personalități complicate și distincte. Este o plăcere să le explorezi și dezvolți!

Sper că v-am convins cât de mult merită atenția voastră acest joc, acest univers nemărginit, sau că v-am făcut măcar curioși! Vă invit la joc, să vă pierdeți în lumea magică și să fiți cine vreți voi! Curaj, nu o să regretați!

GEEKON