A doua carte, Mântuitorul Dunei, este cea mai scurtă din toată seria și este imperativă pentru a înțelege viziunea completă a lui Herbert. Mântuitorul Dunei se întâmplă la 12 ani după prima carte și explorează eșecul total al regimului lui Paul, care a dezlănțuit cel mai sângeros război din toate timpurile asupra umanității. În încercarea sa de a eradica suportul vechiului împărat și în a-și consolida puterea, Paul Muad Dib Atreides pornește un război sfânt care, în propriile sale cuvinte, a omorât 61 de miliarde de oameni, a cucerit 90 de planete și a eradicat 40 de religii. Într-o scenă sumbră, Paul își contemplă atrocitățile, ajungând la concluzia că este cel mai mare criminal din istoria umanității. O întorsătură destul de macabră pentru The Chosen One, nu?
A doua carte are puțină acțiune, fiind concentrată pe un complot de asasinare a patru conspiratori, printre care și prințesa Irulan, care doresc moartea fraților Atreides. Pe de altă parte, cartea este concentrată asupra celor doi frați, ambii fiind copleșiți de greutatea profețiilor lor. La un moment dat, Paul vizitează casa unui vechi comandant fremen din timpul Jihadului și este ținta unui asasinat fremen, fiind prins în detonarea unei arme nucleare. Deși supraviețuiește, Paul orbește de la radiații. Acum, poate să vadă doar în profețiile sale și, chiar dacă nu are simțul văzului, poate să simtă prezența, emoțiile și intențiile persoanelor din jurul său. Paul declară că vede mai clar ca niciodată, iar orbitele sale goale înspăimântă pe toată lumea, prieten sau dușman. Paul se desprinde întru-totul de umanitatea sa, devenind un zeu, venerat și temut.
În cele din urmă, povestea lui Paul ia sfârșit într-o notă tristă, melancolică. Chani moare în chinurile nașterii, oferindu-i lui Paul doi gemeni. După nașterea copiilor și moartea lui Chani, Paul conștientizează că și-a pierdut darul profeției. Acum, este cu adevărat orb. Pentru o onora o datină fremenă veche, Paul alege să fie lăsat să moară de unul singur în deșert, risipindu-se în dunele infinite ale Arrakis ului. Prin acest gest, Paul le asigură copiilor săi suportul etern al fremenilor și, totodată, se desprinde de ororile imperiului său. Știind că acțiunile lui nu pot fi iertate sau reparate, Paul Muad Dib Atreides se auto-exilează în singurul loc în care s-a simțit acasă, deșertul de pe Arrakis. Finalul lui Paul este printre cele mai frumoase și, totodată, triste concluzii pe care le-am citit. Sunt de părere că Paul Atreides nu ar trebui nici canonizat, nici demonizat. În urma citirii cărților, consider că intenția lui Herbert a fost de a arăta că figura mesianică generează o speranță toxică în oameni, iar dacă oferim responsabilitatea propriei noastre libertăți altora, ne pierdem liberul arbitru.
Dune este o serie excepțională și nu o pot recomanda îndeajuns de mult. În opinia mea, cărțile nu are o intrigă sau personaje extraordinare, cu excepția protagonistului, dar ca teme filosofice și wordbulding, sunt cu adevărat fenomenale. Este o lectură un pic greoaie, deoarece există mult monolog interior, descrieri de ecosisteme și personajele filosofează constant, însă merită citită. De asemenea, proza poate să fie ușor seacă, dar surprinde bine asprimea deșertului. Nu în ultimul rând, inspirația autorului din culturile islamice este omniprezentă, fiind mulți termeni de proveniență arabă, precum Jihad, djinn sau fedaykin (acesta este abreviat de la cuvântul real fedayeen). Acest lucru mi se pare deosebit de notabil deoarece culturile islamice nu sunt atât de popularizate în literatura vestică, deși sunt extrem de interesante și merită explorate mai mult. Pasiunea lui Herbert pentru culturi islamice și ecosisteme este constantă în cărți, fiind la baza moleculară a întregului lore din Dune.
Pentru a convinge cât mai mulți oameni să citească Dune, o să închei cu ceva ce mi-a zis un prieten foarte bun, Dune este pentru sci-fi ce este Stăpânul Inelelor pentru fantezie. O frază ușor ironică, având în vedere că Tolkein a detestat Dune. Dar asta este o poveste pentru un alt articol. O să vreau să citesc în continuare cărțile, deși o să iau o pauză de la ele pentru că a doua carte oferă o finalitate satisfăcătoare pentru cititori. O să termin articolul cu unul dintre citatele mele preferate din Dune, care surprinde perfect sufletul seriei, și anume: „Misterul vieții nu este o problemă de rezolvat, ci o realitate de exprimat”.
Mântuitorul Dunei
În copilărie, unele dintre filmele pe care le vedeam obsesiv cu fratele meu erau cele două trilogii Star Wars (I – VI). Încă de când am fost introdus în universul lui George Lucas, am fost atras de aventuri în spațiu și explorarea unor planete total diferite de-a noastră. Așadar, era inevitabil să ajung la seria Dune, scrisă de Frank Herbert. Auzisem de Dune de foarte mulți ani, însă ce m-a determinat să citesc cărțile a fost dezamăgirea pe care am avut-o când am văzut cele două filme. Cu toate că nu sunt o adaptare proastă, nu am putut să fiu cu totul acaparat de universul Dune, din mai multe motive care nu sunt importante pentru acest articol. Așadar, am decis să cumpăr primele două cărți și m-am pus pe citit.
Evenimentele primei cărți se desfășoară la mai bine de 20.000 de ani în viitorul rasei umane, explorând o societate feudală, subordonată unui Imperiu Galactic. În universul Dune, oamenii au fost nevoiți să își câștige libertatea printr-un război sângeros purtat împotriva mașinăriilor gânditoare, eveniment cunoscut sub numele de Jihadul Butlerian. Astfel, povestea respinge de la bun început dependența omului de avansul tehnologic și încurajează gândirea independentă, teme centrale în creația lui Herbert.
Acțiunea primei cărți începe când împăratul Shaddam al IV-lea ia controlul planetei Arrakis din mâinile casei Harkonen, oferind-o într-un aparent dar familiei Atreides. Această decizie creează tensiuni politice majore, deoarece casele nobile Harkonen și Atreides sunt dușmani de moarte, iar liderii lor, ducele Leto Atreides și baronul Vladimir Harkonen, au o rivalitate crâncenă. Totodată, Arrakis este singura planetă unde se poate produce Mirodenia, cea mai importantă resursă din întregul univers. Nu în ultimul rând, darul împăratului este unul otrăvit, deoarece acesta plănuiește distrugerea totală a casei Atreides și a creat o alianță secretă cu Harkonienii. Cu toate că ducele Leto conștientizează pericolul și știe că împăratul vrea să îl omoare, acceptă darul imperial.
Fiul ducelui, Paul Atreides, este protagonistul primelor două cărți Dune. Paul este un adolescent de doar 15 ani, însă posedă multe abilități deosebite. Acesta este un mentat, oameni antrenați să fie calculatoare umane, dar a fost instruit și de mama sa în artele ordinului secret Bene Gesserit, care controlează toate căsătoriile între casele nobile, în scopul producerii unei linii genetice destul de înzestrate încât să ducă la nașterea unui supra om, Kwisatz Haderach. Mama lui Paul, doamna Jessica, a sfidat ordinul când l-a născut, deoarece fusese instruită să nască doar fete. Jessica a ales să nască un fiu datorită dragostei ei pentru ducele Leto, care și-a dorit mereu un moștenitor. Paul este revoltat de faptul că este un rezultat al programului genetic Bene Gesserit, fiind apăsat pentru tot restul poveștii de țelul cumplit pe care îl simte a fi destinul său. Nu în ultimul rând, Paul are adesea vise profetice, dar acestea sunt vagi și neclare, iar orice mică schimbare poate să invalideze un vis profetic.
În cele din urmă, cei trei Atreides ajung pe planeta-deșert Arrakis. Doresc să menționez că din acest punct voi acoperi în linii mari acțiunea primelor două cărți, așa că dacă vreți să le citiți și chiar recomand asta, spoiler warning! Paul este informat de condițiile aspre ale planetei. Pe Arrakis, apa este sfântă. În cultura fremenilor, nativii planetei, scuipatul și plânsul sunt gesturi de respect și onoare, deoarece sacrifică apă din corpul tău. Totodată, fremenii adoră viermii de nisip ca zeități, numindu-i Shai-Hulud. Viermii de nisip sunt creaturi care trăiesc în dunele deșertului, atingând dimensiuni monstruoase de sute de metri lungime și, totodată, fiind cei care produc Mirodenia, cea mai importantă resursă a universului. Un ultim detaliu deosebit de important despre cultura fremenilor este profeția salvatorului lor, Lisan al Ghaib. Profeția este falsă, fiind implementată de ordinul Bene Gesserit, în urmă cu multe secole. Din cauza condițiilor aspre ale planetei, profeția a prins rădăcini, prin speranța pe care o oferea fremenilor. Putem observa o altă temă des repetată în Dune, cum religia poate fi folosită ca unealtă de manipulare și cum poate să răpească libertatea gândirii.
Într-un final, baronul Vladimir Harkonen și împăratul Shaddam al IV-lea își realizează complotul, distrugând familia Atreides din interior și măcelărindu-i într-un atac surpriză. Ducele Leto este luat prizonier și moare în prezența baronului, încercând să îl asasineze cu un dinte fals, care emană gaz otrăvitor. Jessica și Paul reușesc să scape în deșert, unde se întâlnesc cu un trib de fremeni, condus de căpetenia Stilgar. Nepoata lui Stilgar, Chani, este însărcinată să îl inițieze pe Paul în cultura fremenilor și, în timp, cei doi dezvoltă o relație amoroasă, pe care Paul o prevăzuse în visele sale profetice. Pe de altă parte, Jessica, care este însărcinată cu fata ducelui, devine Cucernica Maică a tribului, după ce consumă Apa Vieții. Efectele drogului o vor afecta pe fiică, care se va naște cu conștiință deplină și cu aceleași puteri profetice ca Paul. Ulterior, Alia Atreides își va deplânge nașterea anormală, copilăria ei fiindu-i răpită înainte să se nască. Astfel, putem observa cum Herbert își supune personajele la chinuri inimaginabile, forțându-le să se adapteze pentru propria lor supraviețuire.
Testul final al lui Paul este călăritul unui vierme de nisip, iar în momentul în care realizează acest lucru, devine un fremen. Acum, nu mai este doar Paul Atreides, fiu de duce, ci Paul Muad Dib Atreides, salvatorul fremenilor și soțul lui Chani, cu care va avea un băiat.
Prima carte se termină cu confruntarea dintre fremeni și armatele imperiale. Aflând de ridicarea profetului Muad Dib și dându-și seama că acesta este fiul ducelui Leto, împăratul Shaddam decide să invadeze Arrakis ul cu toate forțele sale. Paul profită de o furtună de nisip pentru a prinde forțele imperiale nepregătite și reușește să ia familia imperială prizonieră. În haosul luptei, Alia îl înjunghie mortal pe baronul Vladimir Harkonen, iar Paul îl omoară în luptă pe Feyd Rautha, moștenitorul baronului și oglinda sa întunecată. Paul îl forțează pe Shaddam să abdice și se căsătorește cu fiica lui, prințesa Irulan. Astfel, prima carte se termină într-o notă triumfală. Familia Atreides s-a răzbunat pe casa Harkonen, iar Paul își îndeplinește destinul de salvator al Arrakis ului și devine împăratul universului. Final de poveste, nu-i așa? Au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, nu? Ei bine, nu. Tocmai de aceea Dune este o serie atât de specială, datorită faptului că are o viziune proprie, inedită, care refuză să fie convențională.
Ioan Dragu
O introducere în Science Fiction: Dune, de Frank Herbert