GEEKON

În prima poveste, The Hour of the OX, Yumeya merge pe un gore destul de liniștit. Avem un personaj, Haruki, care se întâmplă să fie vlogger și ajunge să facă un live stream la altarul lui Kifune. Face niște lucruri stupide pentru vizualizări (lucru care mi-a adus aminte de episodul Logan Paul în Japonia) și apare Kotone care se oferă să îi arate prin împrejurări. 

E foarte interesant cum Yumeya reușește să introducă bucăți din istoria orașului în manga, pe deasupra, el reușește să pună accentul pe cultura lor despre care știm că este destul de diferită, cel puțin față de cea vestică. Este un altfel de desfășurare a narațiunii, pentru care îi pot oferi lui Yumeya statutul de geniu. În prima parte a poveștii, el îți introduce personajul, îți descoperă puțin câte puțin greșeala pentru care urmează să plătească, și te captivează cu informațiile despre istoria și cultura orașului Kyoto. În partea a doua, Kotone se transformă în acel spirit răzbunător și îi face personajului diferite lucruri, mai mult sau mai puțin violente, desenate mai mult sau mai puțin detaliat. Prima poveste este mai chill, după cum spuneam, un horror care atrage, mai soft, pentru început. 

A doua poveste, Breaking Off este cam la fel ca prima, doar că aici apare o violență mai in your face, scenele sunt mult mai explicite, aici mă pregătisem să cataloghez seria ca fiind 16 +. Avem povestea lui Kagimoto, un chiriaș care rămâne fără bani pentru plata chiriei. El se gândește să ia bani dintr-un altar în care oamenii lasă bani împreună cu o dorință scrisă pentru a se despărți de un lucru. O poveste clasică cu un twist, în loc de principiul alchimiei din Full Metal, unde ca să primești ceva, pieri altceva, aici, ca să renunți la ceva vei primi altceva în loc. Probabil v-ați prins că e de rău ce primești. Art style-ul aici începe să fie mai promițător, cu scenele gore și body horror ale lui Kotone mult mai explicite. Povestea asta e destul de bloody, să spunem că numele, Breaking Off, este luat destul de literar. 

Povestea a treia, The Riverbed of Death, este preferata mea, cea care m-a făcut să pun cartea la categoria 18+ și cea care m-a făcut să dau nota 10 volumului. Povestea începe cu Hina și prietenul ei plinbându-se prin cimitir, pe Hana o excită gândul să facă sex în cimitir și începe să se dezbrace, doar că iubitul ei îi trage bluza înapoi amintindu-i că Buddha îi privește Aici intră Kotone cu lightmotivul turului. Nu vreau să dezvălui prea multe, avem un avort reușit, și mai multe momente grotești fantastic de bine desenate. O poveste șocantă, cu un art style pe măsură, Vă invit să o descoperiți singuri. 

Povestea a patra, The field of bird, se clasează în zona primelor două, dacă ar fi fost după mine, aș fi schimbat ordinea, și aș fi lăsat povestea 3 la urmă, să închei în nota aia macabră. Aici avem povestea lui Hazuki, o elevă care se comportă groaznic cu prietenele ei din cercul apropiat, deși nimeni nu ar crede asta, ea fiind văzută ca un prieten miunat de afară. Bineînțeles că Kotone o va face să plătească pentru asta, și nu doar pe ea. Povestea asta șochează puțin prin grafică și printr-o scenă anume care implică niște ciori. După cum am spus, povestea intră în linie cu primele două. 

Revelația volumului pentru mine rămâne The Riverbed of Death, și chiar vă recomand să o citiți, sincer nu știu dacă aș fi fost atât de entuziasmat de această apariție dacă nu ar fi existat povestea asta, celelalte sunt bune, dar nu excelează ca asta. Oricum, abia aștept volumul 2, și ce ne-a mai pregătit Yumeya acolo. Rămâne apariția mea preferată din ianuarie, iar Yumeya are șanse să urce sus în clasamentul meu, poate chiar să-l depășească pe Umezu, poate chiar să se apropie de Nakayama

Alexandru-Codruț Ivașcu

Shadows of Kyoto este un volum proaspăt tradus și publicat la Titan Comics, scris și ilustrat de mangaka-ul Yumeia, despre care nu știu absolut nimic, însă lucrul acesta este destul de frecvent în lumea manga. Încep prin a spune că aveam mare nevoie de un nou Horror. Am găsit cartea în librărie, proaspăt ajunsă săptămâna asta, și am deschis-o ca să verific art style-ul. Am descoperit niște paneluri gore care mi-au atras atenția, așa că am început să o citesc, și foarte bine am făcut. 

Primul volum din Shadows of Kyoto are 4 povestiri. Inițial am crezut că vorbim despre povești care nu au legătură una cu cealaltă, short stand alone-uri, dar, mi-am dat seama la a doua poveste că structura e mai asemănătoare cu cea din PTSD Radio, unde avem mai multe povești cu o continuitate între ele. În volumul de față, continuitatea este personajul Kotone, acest spirit (cred?) care apare în toate cele patru povestiri și aduce twistul. Pare că personajul Kotne ar fi un spirit care pedepsește oamenii pentru anumite greșeli pe care le fac. Acesta este și personajul care ne poartă prin istoria orașului Kyoto, povestindu-ne de istoria locurilor pe care personajele le vizitează. Voi vorbi pe scurt despre povestiri, și voi pune o poză cu Kotone, una dintre cele mai frumoase apariții ale sale din volum. 

GEEKON