GEEKON

Bianca Iancu/ Ana-Maria Iancu

Cultura japoneză și, implicit, manga, au avut o creștere accelerată în ultimul deceniu. Acum reprezintă un procent important din piața de carte și, în fiecare an, marile edituri publică un număr dublu în comparație cu anul precedent. Nu contează dacă vorbim despre manga shonen, shojo, josei sau seinen, mitologia tinde să inspire artiștii în procesul de creație. Probabil cele mai cunoscute serii pe care le vom aborda sunt Naruto, Demon Slayer, Bleach, Jujutsu Kaisen și Death Note. Titlul articolului pornește de la cel mai des întâlnite culori în mitologie, cultură și anime.

Limbajul culorilor

Shiroi (alb), aka (roșu) și kuro (negru) sunt culori pe care le puteți vedea pe kimono-uri frumos împodobite, în decorațiunile templelor și chiar în numele japonezilor. Precum limbajul florilor, așa există și un limbaj al culorilor și o simbolistică străveche. În trecut, albul era culoarea folosită pentru doliu și ceremonia înmormântării. Odată cu influența vestică, albul este abandonat și este ales, în schimb, negrul. Paradoxal, deși o culoare a morții, albul mai este asociat cu puritatea și cu sacrul. Culoare roșie reprezintă autoritate și abundență. În anumite ocazii speciale, când cineva primește bani, de cele mai multe ori este folosit un plic roșu, pentru a încuraja abundența. În ceremonia căsătoriei, miresele îmbrăcau kimono-uri roșii, pentru o viață îndelungată și fără lipsuri. Tinerele preotese, numite și miko, au o uniformă compusă din pantaloni hakama, de culoare roșie, și kusode de culoare albă. Negrul este o culoare a morții, a demnității și a eleganței. Mai poate însemna și apropierea unui eveniment nefast, trecerea de la viață la moarte și misterul lumii spiritelor.

Pentru un începător, mitologia japoneză poate părea complicată și întortocheată. Numai mitul lui Izanami și Izanagi îți poate da o durere de cap, pentru ca apoi să spui „Hai, lasă, mai bine mă uit la toate episoadele din Attack on Titan”. Propunerea noastră este să începeți cu miturile despre fantome, monștri și animale fantastice. Puteți găsi o mulțime de cărți despre yurei, oni, kitsune, shinigami și dragoni imperiali. Sau, dacă sunteți pasionați de istorie, puteți citi miturile fondatoare ale casei imperiale (familia imperială susține că sunt descendenții zeiței Amaterasu) sau legendele samurailor și ale creaturilor care bântuie câmpurile de luptă. Îl dăm exemplu pe Gashadokuro, un schelet gigantic, de zece metri, format din oasele războinicilor morți, care atacă și consumă oameni. Un alt yokai care trăiește în zonele de conflict este copacul Jubokko, care apare pe fostele câmpuri de luptă, unde solul a fost saturat cu sângele războinicilor. Sau, dacă vreți să începeți cu ceva lite, recomandăm cu drag filmele de Studio Ghibli, care deschid orizontul spectatorului în mitologie, prin spirite prietenoase și locuri fantastice, conturate prin superba animație împletită cu sentimentul de nostalgie al copilăriei.

Naruto și kitsune

Naruto a fost, pentru noi, primul contact cu lumea anime și manga. Kishimoto a încorporat o serie de elemente mitologice. Pornind de la Kurama, vulpea cu nouă cozi, până la variantele sharingan-ului și Susanoo. Vulpile sunt portretizate, de cele mai multe ori, ca mesageri ai zeilor sau farsori și apar în apropierea pădurilor sau templelor, inducând oamenii în eroare. Prima atestare apare în secolul al VIII-lea d. Hr., în Nihon shoki, unul dintre cele mai vechi documente cu privire la istoria Japoniei. Kurama trece printr-o transformare evidentă de la începutul seriei până la final, de la un demon distrugător la un mesager al lui Rikudo Sennin și protector al lui Naruto.

Revenim la mitologia japoneză și religia Shinto. Foarte posibil ca această metamorfoză a vulpii să fie definită după zeul Inari și vulpile sale. Inari Okami este zeul vulpilor, agriculturii și unul dintre zeii principali ai religiei Shinto, iar vulpile albe ale lui Inari sunt văzute ca mesageri divini și păzitori ai culturilor de ceai și orez. Clanul Uchiha își are baza tot în religia și mitologia japoneză. Susanoo și Amaterasu sunt unii dintre cei mai importanți zei din religia Shinto, Susanoo fiind cunoscut pentru lupta sa cu Yamata no Orochi (wink, wink, Orochimaru).

Tot în Naruto avem o împărțire tripartită a lumii, și anume: The Pure Lands, lumea spiritelor și lumea pământeană. Interacțiunile sunt permise în limita legilor care guvernează Universul. Spre exemplu, Gamabunta poate călători între lumi fără a fi nevoie de o convocare. În schimb, shinobi nu pot traversa în lumea spiritelor fără a fi însoțiți. Pot trece pragul, dar trebuie să respecte cu precizie un anumit ritual pentru a trece dintr-o lume în alta.

Gojo Satoru vs. Buddha

Jujutsu Kaisen a reușit să primească titlul de cel mai vizionat anime din 2024. Ascensiunea serialului nu a fost una surprinzătoare, dobândind popularitate într-un timp foarte scurt. Primul episod a fost atât de catchy încât am cumpărat instantaneu primele volume disponibile. Gege Akutami a înzestrat fiecare personaj cu un caracter diferit, personalități distinctive, dar și puteri unice, fapt care a adus la o paletă diversificată de calități și ideologii personale. Jujutsu Sorcerers sunt, într-o oarecare măsură, inspirați de vechii practicanți de onmyodo. Onmyoji erau vrăjitori și maeștri ai echilibrului între yin și yang, având puterea de a manipula spiritele și de a se apăra de yokai și de blesteme. Aceștia erau chemați pentru exorcizări și alte practici mistice, iar rolul lor este, parțial, reflectat în anime, unde se folosesc tehnici speciale pentru a exorciza blestemele și a păstra echilibrul în lumea umană. Așadar, este creată o ierarhie a abilităților lor, avându-l în vârf pe Gojo Satoru, cu abilități precum six eyes tehnique și limitless, ajungând să fie descris ca cel mai bun sorcerer din zilele noastre.

În lumea JJK mai există o ierarhie, una a spiritelor și a blestemelor, aceasta fiind sub controlul lui Ryomen Sukuna, „King of Curses”, cel mai de temut sorcerer din istorie. Sukuna este reprezentarea morții și a distrugerii, având motive malefice, pentru amuzamentul propriu. Este un demon bazat pe o figură istorică, descris ca având două fețe și patru brațe. În mitologie, Sukuna era o entitate înfricoșătoare, iar în JJK este portretizat ca un spirit blestemat. Un alt exemplu este Megumi Fushiguro, care are în posesie mai multe spirite servitoare, numite „Shikigami” sau „Shiki-no-kami”, folosite în diverse scopuri, de la protecție la atacuri. Shikigami-urile lui Megumi iau forma unor animale, cum ar fi lupi (Divine Dogs) sau șarpe (Orochi), și sunt loiale invocatorului lor. În tradiția onmyoji, Shikigami erau considerate ființe extrem de puternice, însă dificil de controlat, reflectând, astfel, riscurile și puterea lor imensă.

Gege Akutami introduce și elemente din religia budistă pentru personajul său Gojo Satoru, trasând clar o linie între Gojo și restul personajelor. Cea mai cunoscută replică a lui Gojo cu privire la puterile sale este surprinsă în lupta cu Toji Fushiguro: „Throughout  Heaven and Earth, I alone am the Honored One”, și provine chiar din Lotus Sutra, un proeminent text budist, unde Buddha își proclamă statutul divin. Foarte probabil, Akutami a vrut să facă din Gojo Satoru un bodhisattva, adică o persoană care a început o călătorie către iluminarea spirituală. Pentru cei care nu sunt la zi cu manga, vă putem spune că Satoru Gojo nu a reușit să atingă iluminarea spirituală (sad face). A avut Sukuna grijă de asta.

Ichigo Kurosaki wannabe samurai and whatever Ryuk tries to be

Cele două manga care abordează spiritele morții sunt Bleach și Death Note. Deși au la bază spiritele Shinigami și contactul cu lumea oamenilor, sunt total diferite în portretizarea lor. Cuvântul „Shinigami” apare abia în perioada Edo și este folosit pentru a descrie spirite malițioase care posedă sau împing oamenii spre moarte. Sunt atrase de trupurile proaspăt decedate și de locurile unde a avut loc un suicid sau o crimă. Există o serie de superstiții care au rolul de a te proteja de Shinigami. În prefectura Kumamoto, dacă ai rămas la un priveghi până târziu în noapte, există șanse foarte mari ca un mesager al morții să te urmărească până acasă. Pentru a scăpa de spirit trebuie să bei un ceai sau să mănânci puțin orez și apoi să adormi imediat. Mai târziu, probabil sub influența vestică, acestea capătă imaginea de zei ai morții sau a unor călăuze care îndrumă sufletele către lumea spiritelor. Devin echivalentul îngerilor morții în cultura vestică. În mitologia japoneză avem doi zei supremi ai morții: Yama și Izanami.

În Bleach, Shinigami au rolul de călăuze și nu sunt entități malefice. Din potrivă, personajele lui Tite Kubo sunt, mai degrabă, o imitație a samurailor medievali, cu o alură de supranatural. Sunt organizați în treisprezece divizii, fiecare divizie având un rol esențial. Nu oricine putea să intre în rândurile acestor soldați. După moarte, un suflet trebuia să prezinte un nivel mare de putere spirituală pentru a fi admis în Academie (da, exista o academie pentru a deveni Shinigami). Apoi trebuia să parcurgă o serie de teste pentru a fi ales într-o divizie. Uniforma este una simplă, formată din hakama și kimono de culoare neagră (ce surpriză). Căpitanii celor treisprezece divizii poartă un al doilea kimono, de culoare albă, pentru a semnaliza rangul lor superior. Astfel, avem cele două culori specifice morții. Personajul principal, Ichigo Kurosaki, este un caz special. Kubo ne oferă, din primul capitol, un indiciu legat de Ichigo și de destinul său. Kuro (înseamnă „negru”) face aluzie la tranziția adolescentului către rolul său de Shinigami, chiar dacă este o ființă umană. Rolul lui Ichigo este de a patrula orașul natal și a oferi Konsō (soul burial) sufletelor, pentru ca acestea să-și înceapă călătoria în lumea sufletelor. O altă diferență vizibilă la personajele lui Kubo este utilizarea unui tip de katana numit „zanpakuto”. Sabia este un instrument esențial în riturile morții și în arsenalul unui Shinigami.

Death Note, în schimb, a folosit imaginea tradițională. În acest univers, Shinigami au un chip antropomorf și reușesc să supraviețuiască prin uciderea oamenilor. Ryuk este principalul Shinigami care apare în manga. Plictisit de tărâmul său, pleacă pentru a produce haos în lumea oamenilor. Fiecare Shinigami deține un caiet pe care notează numele oamenilor pe care urmează să-i ucidă cu scopul de a-și prelungi viața. De asemenea, fiecare are abilitatea de a vedea oamenii care urmează să moară sau numărul de ani al fiecărui om până la momentul morții. Sunt preocupați doar de tărâmul lor și de posibilitatea de a trăi pentru eternitate. Nu există o organizare clară a lor, dar este menționat un rege Shinigami. Takeshi Obata a creat lumea lui Ryuk ca o oglindă a infernului. Un loc pustiu, cu formațiuni stâncoase și rețele de peșteri, potrivit pentru aceste creaturi.

Roșu, negru și Michael Jackson

Trecem acum la Demon Slayer sau Kimetsu no Yaiba, una dintre cele mai îndrăgite manga în momentul actual. Seria a fost publicată în 2016 și, la scurt timp, a intrat în producție și anime-ul. Demon Slayer the Movie - Mugen Train a apărut în octombrie 2020 și a avut cea mai mare încasare pentru filmele anime din Japonia. Acțiunea seriei are loc la începutul secolului al XX-lea și îl urmărește pe Tanjiro Kamado, care încearcă să își vindece sora după ce a fost atacată de un demon (sau Oni) numit Kibutsuji Muzan.

Așa numiții Oni sunt spirite malefice, cunoscute pentru forța lor supraomenească, aspectul terifiant și rolul de aducători de ghinion sau distrugere, de obicei descriși ca niște creaturi gigantice, cu o înfățișare hidoasă: piele de culoare roșie, albastră sau verde, colți ascuțiți, coarne proeminente și păr sălbatic. De multe ori poartă haine din piei de animale și sunt înarmați cu arme grele, precum o măciucă numită „kanabō”. Originea lor provine din religia Budistă și Shinto, dar și din folclorul popular japonez, unde au fost înfățișați ca ființe care pedepsesc păcătoșii. În Budism, ei sunt paznici ai iadului, însărcinați cu torturarea sufletelor damnate. În religia Shinto, Oni pot apărea ca spirite răzbunătoare, provocând haos și distrugere, fiind adesea asociați cu boli, dezastre naturale și nenorociri. În anime, aceste spirite răufăcătoare sunt suflete chinuite care nu-și doresc moartea, majoritatea având parte de experiențe traumatice înainte de tranziție; în acest univers, demonii sunt creați prin consumarea sângelui de demoni, fiind renăscuți ca ființe complet noi.

Tanjiro face parte din „Demon Slayer Corps”, o unitate de elită care urmărește eradicarea tuturor demonilor. Ce îi face speciali pe acești luptători sunt katanele realizate dintr-un metal special. Tipul acesta de sabie se numește „Nichirin”, care se traduce prin „Sabia Soarelui”. Fiecare lamă deține o culoare deosebită. Revenind la discuția de mai sus, japonezii sunt cunoscuți pentru limbajul culorilor, așa că nu este de mirare că Koyoharu Gotouge folosește o paletă de culori pentru a construi personalitatea și aptitudinile unui membru. Sabia neagră a lui Tanjiro te face să îți pui niște semne de întrebare. În universul Kimestu no Yaiba, o sabie neagră este una de rău augur. Fiecare membru care a deținut o astfel de sabie a murit tânăr. În rândul ofițerilor de elită, Hashira, nu este documentată nicio sabie cu lama neagră. Și atunci de ce Tanjiro, care pare un viitor Hashira, deține o sabie cu lama neagră, aceasta fiind o culoare a morții și a dezastrului? SPOILER ALERT! Având în vedere parcursul lui Tanjiro, nu este de mirare. A se verifica volumul 23 din manga.

În încheiere, dorim să precizăm câteva titluri de filme care merită să fie vizionate: Noragami, Spirited Away, Princess Mononoke, Inuyasha, Totoro, Natsume’s Book of Friends, Into the Forest of Fireflies Light, The Tale of Pincess Kaguya. Pentru a înțelege o parte din cultura japoneză este nevoie să arunci o privire în istorie, folclor și mentalitatea japonezilor. Felul în care privesc viața și moartea, riturile religioase, cutumele sociale și poveștile ancestrale. Poate când o să mai aveți un volum de manga în mână sau o să vă mai uitați la un anime cu referințe mitologice, veți avea curiozitatea să deschideți și o carte de mitologie, istorie sau povestiri japoneze.

GEEKON