GEEKON

Pe lângă cumetrii (pot fi mai mulți jucători care vor să facă nunți cu țăranii lor, evident, și se pot face oricâte nunți în cursul celei de-a patra etape, iar fiecare jucător este liber să aleagă cu cine vrea să facă nuntă), tot în etapa a patra se pot adopta copii de la Stat (fiecare copil costă două zestre). În acest caz, copiii adoptați sunt deja mari, deci îi veți așeza direct în poziție verticală deasupra pământurilor libere (sau în afara lor, dacă toate vă sunt ocupate). Desigur, vă puteți întreba de ce ai mai adopta copii dacă în etapa a doua aveți oricum șanse 50/50 să vă alegeți cu un copil. Well, să spunem că există posibilitatea de a nu primi un copil chiar în fiecare rundă, și este important să aveți țărani pentru a le atribui cărțile de soartă cu roluri, iar cuplurile sunt importante pentru producție. Regula spune că dacă aveți un număr de șapte țărani singuri sau copii (deși asta se va întâmpla foarte rar), atunci nu veți mai primi copii în următoarea etapă de producție, chiar dacă zarul indică asta. De asemenea, tot aici, după nunți, puteți cumpăra o carte de soartă pentru două zestre plătite la Stat sau un pământ pentru patru zestre.

Ultima etapă a fiecărei runde este hrănirea și, după vremurile grele, acesta mi se pare lucrul care secătuiește cel mai mult jucătorii. Toate cuplurile de țărani și toți țăranii singuri aflați pe pământuri se consideră a fi hrăniți. Problema este cu țăranii care nu se află pe un pământ. În acest caz, trebuie să vă hrăniți țăranii cu zestre: un țăran = o zestre. Sunteți obligați să vă hrăniți țăranii, nu puteți opta să-i lăsați să moară de foame dacă aveți zestre în posesie. De aceea, o strategie bună ar fi să nu adoptați copii (de fapt, țărani deja maturi) în etapa a patra dacă nu aveți pământuri libere pentru ei sau suficiente zestre. Copiii cu care v-ați procopsit în etapa a doua, cea de producție, nu trebuie hrăniți în runda în care s-au născut (în mod evident, nici nu se pot căsători), de aceea ei stau în poziție orizontală; however, după încheierea rundei în care s-au născut ei devin maturi, ceea ce înseamnă că îi veți întoarce în poziție verticală după etapa de hrănire și va trebui să-i hrăniți și pe ei începând cu etapa a cincea a rundei următoare. Dacă un boier nu mai are zestre pentru a-și hrăni țăranii care nu se află pe pământuri, atunci acela trebuie să-și sacrifice un pământ pentru a-i hrăni (cum am spus, nu aveți voie să-i lăsați să moară de foame). Un pământ sacrificat = o zestre cu care se poate hrăni un țăran sau un cuplu rămas fără pământ. Este obligatoriu ca fiecare boier să rămână cu minimum un pământ; tocmai de aceea, abia atunci când nu veți mai avea pământuri pe care să le sacrificați, țăranii voștri vor muri de foame.

După terminarea celor opt (sau nouă sau zece runde, în funcție de cum alegeți să jucați), jocul se încheie. În ultima rundă nu se mai pot juca cărțile de soartă (în afară de cărțile-rol deja atribuite țăranilor; efectul lor rămâne valabil în continuare), așa cu fiți atenți cum le folosiți. La final, toate pământurile se transformă în zestre (un pământ = o zestre). Boierul cu cele mai multe cupluri de țărani mai primește cinci zestre de la Stat; dacă doi jucători sunt la egalitate ca număr maxim de cupluri de țărani, atunci nimeni nu mai primește cele cinci zestre bonus. Câștigă jucătorul care are cele mai multe zestre. Dacă doi jucători au la final același număr de zestre, atunci câștigă jucătorul cu cei mai mulți țărani.

Tare, nu? Well, mă îndoiesc că v-am convins printr-un text în care doar v-am explicat ce este jocul și cum se joacă. Dar tocmai aici este secretul: pentru a înțelege cu adevărat atmosfera jocului, trebuie să-l jucați voi înșivă. Este foarte distractiv și vă va face să vă simțiți români într-un fel pe care eu, unul, nu vi-l pot explica. Este asemenea meme-urilor respective despre români și colivă, sau despre români și masa de Crăciun/ Paști :)) E o situație amuzantă în care vă veți regăsi, iar treaba cu negocierea nunților, zestre, lăutari etc. va fi, cu siguranță, cea mai spumoasă din tot jocul. Vă vor distra și numele flăcăilor și ale mândrelor, ale boierilor, rolurile și beneficiile pe care vi le vor aduce cărțile de soartă, iar adunarea de bogății (pământuri, zestre) vă va suscita și interesul pentru strategie, pe lângă sentimentul de buni administratori și păzitori ai bunăstării și ai ordinii sociale (chiar dacă doar a jocului, momentan). Așa, doar explicându-l, jocul pare greoi, știu, dar dacă-l veți juca vă veți prinde repede ce și cum. Din păcate, am observat că jocul nu se mai găsește în prezent la Cărturești (acesta ar fi fost cel mai facil mod de a vi-l cumpăra), dar vi-l puteți comanda în continuare de pe multe alte site-uri. Dacă vremurile vor fi bune, așa cum sunt și primele din joc, poate ne vom încuscri vreodată la o seară de Zestrea.

Fiecare rundă a jocului începe cu întoarcerea unei cărți de vremuri, citirea instrucțiunilor de pe ea și punerea lor în aplicare, lucru care înseamnă că veți avea între opt și zece runde, în funcție de câte cărți de vremuri ați decis să folosiți. Primele vremuri fiind întotdeauna bune, vă așteaptă, evident, lucruri bune; spre exemplu, toți boierii pot primi o carte de soartă. Puteți expune aceste cărți de soartă pentru a le vedea toți jucătorii, dacă doriți, sau le puteți ține ascunse pentru a le folosi, ca pe o surpriză, în etapa a patra a fiecărei runde. Vremurile grele sunt, evident, destul de nasoale: pot veni peste voi calamități naturale, care să vă facă să pierdeți o parte din avere, sau chiar comunismul, care va avea ca efect împărțirea în mod egal a tuturor pământurilor și zestrelor pe care jucătorii le au în acel moment (dacă nu se pot împărți în mod egal, atunci surplusul merge la stat).

A doua etapă a fiecărei runde este producția: fiecare boier (jucător) va trebui să dea cu zarul pentru producție. În funcție de numărul indicat de zar, puteți câștiga următoarele lucruri:

1 = o zestre + un copil.

2 sau 3 = două zestre + un copil.

4 sau 5 = două zestre.

6 = trei zestre.

Ce înseamnă să câștigați un copil? Înseamnă că extrageți un țăran din pachetul cu feciori și mândre aflat în mijlocul mesei. Amintiți-vă că aveți cele trei pământuri și cuplul de țărani cu care ați început jocul. Dacă v-ați ales cu un copil în urma datului cu zarul, îl veți așeza în poziție orizontală deasupra următorului pământ pe care-l aveți liber (sunteți obligați să-l puneți pe un pământ dacă aveți unul liber) sau, dacă aveți ocupate toate pământurile, îl puneți după aceste pământuri ocupate. Mai târziu în joc, când veți avea mai multe cupluri de țărani, puteți opta să dați cu zarul de mai multe ori, în funcție de numărul de cupluri pe care le aveți pe moșie (dar nu și în funcție de numărul de țărani singuri sau de copii, atenție). Nimeni nu vă obligă să dați cu zarul de mai multe ori dacă nu vreți, desigur, dar este musai să dați măcar o dată.

În etapa a treia se întoarce și se licitează o carte de soartă. Ia cartea de soartă boierul care, evident, licitează cele mai multe zestre pentru ea. Zestrele se plătesc la Stat, adăugându-se în teancul cu zestre deja prezent pe masă. Cărțile de soartă sunt foarte importante și vă voi spune mintenaș de ce. Totuși, nu toate cărțile de soartă reprezintă un avantaj; de aceea, există posibilitatea ca nimeni să nu liciteze pentru o carte de soartă. În acest caz, respectiva carte este scoasă definitiv din jocul curent.

Etapa a patra este cea mai complexă a întregului joc. În primul rând, aici se licitează pentru nunți. Dacă aveți un țăran singur pe un pământ, puteți alege să-l căsătoriți. Cuplurile de țărani sunt importante pentru că ele înseamnă producție, adică la etapa a doua a următoarelor runde puteți da cu zarul o dată în plus pentru fiecare cuplu de țărani, așa cum spuneam mai sus. Nu puteți căsători țăranii care nu sunt puși pe un pământ și nu vă puteți căsători țăranii între ei (adică dacă aveți un fecior singur pe un pământ și o mândră singură pe un alt pământ, nu-i puteți căsători între ei), ci trebuie să vă găsiți o pereche de sex opus la un alt boier. Fiecare jucător poate alege să facă cumetrie cu oricare alt boier dorește, nu există o ordine anume. Negocierile pot include orice lucru material (în afară de pământuri): îi puteți promite boierului/ boieroaicei cu care doriți să vă încuscriți zestre sau cărți de soartă pentru a se lăsa convins/ă. Oricum ar fi, cert este că pentru fiecare încercare de nuntă trebuie plătite la Stat două zestre, iar boierii trebuie să se înțeleagă între ei cine plătește cele două zestre: plătește fiecare câte una, sau plătește unul ambele zestre, în funcție de interesul fiecăruia. După ce jucătorii s-au înțeles, unul dintre ei dă cu zarul pentru a se vedea dacă nunta va avea loc. Pentru ca nunta să iasă trebuie ca zarul să pice pe 1 sau pe 2. Dacă zarul arată orice altă cifră în afară de acestea, atunci nunta nu are lor. Se mai pot face, desigur, oricâte încercări de nuntă doresc cei doi jucători, plătind pentru fiecare încercare câte două zestre la Stat. Dacă nunta are loc, regula este că întotdeauna mândra pleacă pe pământul boierului care are feciorul. De aceea, un fecior este obligatoriu să fie pe un pământ pentru a se putea căsători, dar o mândră nu.

Aici sunt importante cărțile de soartă. Unele cărți de soartă vă pot ajuta foarte mult în cazul nunților. Spre exemplu, unele dintre ele vă pot oferi o șansă în plus la nuntă, ceea ce înseamnă că, pentru ca nunta să aibă loc, trebuie ca zarul să indice cifra 1, 2 sau 3 după ce a fost aruncat, în loc de 1 sau 2 cum ar fi în mod normal. Mai mult decât atât, unele cărți de soartă sunt roluri care li se pot atașa țăranilor, iar aceștia vor avea respectivele roluri până la finalul jocului (sau până mor, but more on that later). Unul dintre cele mai îndrăgite roluri este cel al lăutarului, care vă permite să mai adăugați o șansă în plus la nunți. Astfel, dacă aveți doi țărani lăutari (sau un lăutar și o carte de soartă cu șansă în plus de nuntă), pentru ca nunta să iasă trebuie să dați cu zarul 1, 2, 3 sau 4. O altă carte de soartă foarte populară se numește „Nuntă la Amsterdam“. Cu această carte, puteți căsători doi țărani de același sex. În acest caz, trebuie stabilit de la bun început pe pământul cărui boier va trăi noul cuplu de țărani. Această carte de soartă poate fi folosită o singură dată. Dar nu-i problemă: multe cărți de soartă se găsesc în teanc în mai multe exemplare. Desigur, ambii boieri își pot folosi cărțile de soartă pentru ca nunta să aibă cât mai multe șanse de reușită.

 Un geek anonim

„Acțiunea“ jocului este plasată într-un context feudal, așa că nu veți avea niște nunți moderne într-un cadru contemporan, ci vă veți juca cu boieri, țărani, pământuri, vremuri bune, vremuri grele și, evident, cu zestre. Jocul conține următoarele componente:

1. 80 de cărți zestre/ pământuri (sunt cărticele pătrate, micuțe, care au o zestre desenată pe o față și un ogor pe cealaltă).

2. 84 de cărți țărani (feciori și mândre).

3. 35 de cărți de soartă.

4. 3 cărți cu vremuri bune și 15 cărți cu vremuri grele.

5. 6 cărți cu boieri, fiecare având pe spate instrucțiuni privitoare la felul în care se joacă cele cinci etape ale fiecărei runde.

6. Un zar, o cărticică cu instrucțiuni și un „glosariu“.

Jocul se poate juca cu minimum trei jucători, putând suporta un număr de până la șase jucători. Fiecare jucător își va alege o carte înfățișând un boier sau o boieroaică (numărul de 6 cărți cu boieri indicând numărul maxim de jucători). De aceea, în funcție de numărul de jucători, durata unui joc poate varia, teoretic, între 45 și 90 de minute. Fiecare jucător va începe jocul cu trei cărți-pământuri și un cuplu de țărani, un fecior și o mândră, pe care-l vor așeza deasupra primului pământ (cărticica cu instrucțiuni care vine odată cu jocul vă va arăta și cum anume să așezați cărțile). Cărțile de zestre se așează în mijlocul mesei de joc; asemenea și cărțile cu țărani și cărțile de soartă, aceste două teancuri din urmă punându-se cu fața în jos. Dintre cele 15 cărți cu vremuri grele, se trag la sorți 5 (dar puteți folosi până la 7 cărți dacă doriți ca jocul să fie mai lung) și se pun lângă cele menționate oleacă mai la deal. Deasupra lor se așează cele 3 cărți cu vremuri bune, astfel încât fiecare joc va începe cu trei vremuri bune la rând (instrucțiunile jocului ne spun că și aceste trei vremuri bune se amestecă și se așează în ordine aleatorie, deși ele, spre deosebire de vremurile grele, sunt numerotate, deci nu știu ce să vă zic aici). Toate aceste patru teancuri cu cărți reprezintă Statul.

Am constatat că pentru mulți, printre care mă număr și eu, începutul de an e un pic mai greoi decât ar fi de așteptat. Am în minte multe proiecte pentru acest nou an 2026 (majoritatea sunt idei pe care le-am cărat în spinare din 2025), multe lucruri pe care aș vrea să vi le împărtășesc și, așa cum face orice fost student care se respectă, nu voi începe anul cu niciunul dintre ele :)) Pentru a sărbători 167 de ani de la Mica Unire, m-am gândit să scriu despre un boardgame (trebuia să mă vâr și eu în subiect, că prea am scris numa’ despre cărți în ultima vreme) românesc care mie-mi este foarte drag: Zestrea. O să vă explic, pe cât de bine mă pricep eu la boardgame-uri, ce este Zestrea și cum se joacă.

Lansat în anul 2019 cu sprijinul celor de la Kickstarter, Zestrea își propune să fie un boardgame sută la sută românesc care să surprindă, într-un mod cât mai distractiv cu putință, spiritul tradițional al poporului nostru. Însuși numele te duce cu gândul chiar acolo, la tradiție: nu este vreun joc complicat de istorie sau de cultură generală, ci este unul despre nunți, cumetrii, zestre, negocieri, deci ce ne place nouă românilor mai mult și mai mult. Probabil că dezvoltatorii jocului s-au gândit că un joc distractiv despre colivă și parastase ar fi, totuși, de un umor prea negru :)) Nu știu dacă este chiar primul boardgame românesc (mai multe boardgame-uri autohtone și-au însușit calitatea de a fi „primul boardgame românesc“ tot așa cum toate telenovelele românești din anii 2000 erau „prima telenovelă românească“), dar mie mi se pare că este distractiv și merită încercat.

GEEKON