GEEKON

Răzvan Țupa

CUM E

Știu că știi toate alea. De fapt nu găsești prea des pe cineva care să reușească să nu-ți explice cum stau lucrurile. Și uite în ce situație suntem… Așa am ajuns să prefer instanțele care nu vin neapărat cu instrucțiuni de folosire. Și o carte care spune o poveste fără cuvinte e aproape mereu ceva ce îmi trebuie. Mai ales dacă mă face să o reiau fără să am vreodată impresia că o să se termine. În cartea asta, e adevărat, paginile nici nu sunt numerotate. Dar sunt 216.

CU CE E

Primul instinct pe care îl am este să văd prezentările care însoțesc volumul. Foarte rar se întâmplă să găsești toate informațiile de care ai nevoie pe copertele cărții pe care o răsfoiești. Și totuși, asta se petrece când deschizi The Gull Yettin. Afli că Joe Kessler e în primele rânduri când e vorba de benzi desenate europene. Și că e al doilea roman grafic pe care îl pune pe piață. Și ai și povestea pe care doar desenele schițate în linii colorate, înconjurate de pete de culori expresive, ți-o vor arăta: un băiat se trezește târziu într-o noapte și își găsește casa în flăcări. Băiatul e salvat de o creatură costelivă care poate să își schimbe forma. Rămas orfan după incendiu, plutind în derivă într-o barcă, tânărul privește spre un viitor nesigur, unul în care va fi deopotrivă ajutat, dar și derutat de noul său tovarăș. Am transcris, adaptând un pic, prezentarea care m-a făcut să nu mai las cartea din mână.

CÂT E

Dar poți să începi de oriunde. Lumea ciudată conturată de Kessler în fiecare pagină îți e incredibil de familiară. Detalii cu un nasture în palmă și perspective răsturnate din fundul bărcii, spre un cer în degradeuri roșiatice, o pasăre abia schițată care nu se mai desprinde de un personaj până nu îl orbește cu cruzime, șiruri de mașini înțepenite pe malul pe lângă care plutește o barcă… N-ai cum să deschizi cartea și să nu vezi, oriunde, o poveste: uneori dinamică, alteori misterioasă, ca atunci când pătrunzi într-un vagon de metrou în care nu găsești decât o persoană. Și toate sunt parte din povestea completă. Dacă vrei, The Gull Yettin nu se termină niciodată. Doar se mărginește, ca perspectivă, cu liniile de pe primele pagini ale cărții, mai întâi mâzgălite, apoi ordonate obsesiv, pentru a trece într-un grilaj de 18x4 până îți schimbi perspectiva și descoperi că e doar un gard prin care urmăreai niște copii care joacă fotbal. Iar în extrema cealaltă, ultimele pagini rămân vegheate de copacul înflăcărat, profilat pe o lume de umbră, și de ziua continuă a lumii terestre, lângă noaptea cu forme vii a zonei acvatice. Între ele, însă, povestea se reia la infinit.

CE ÎȚI E

Poate te-ai gândit că mai înveți să desenezi și după aia o să pui pe pagină marele roman grafic. Fiecare planșă din cartea lui Kessler o să-ți arate ce te ține, de fapt. Reflexul meu când îmi place o carte e să văd unde pot să pun ștampila de recomandare „citEștioficial”. Mi s-a întâmplat pentru prima dată aici. Mi-a luat câteva luni până când am găsit că singura posibilitate logică e să folosesc una dintre primele trei pagini ale cărți. Ștampila roșie, pe paginile roșii. Și așa s-ar putea să fie și cuvintele pe care nu le găsești în romanul grafic pe care îl tot răsfoiesc aici.

Trebuie să recunosc și o limită a mea. După The Gull Yettin, mă uit altfel când dau peste o icoană naivă decât cum mă uitam până acum. Nu îmi mai vine în minte concesia „a lucrat cum a putut”. Mai degrabă te face să înțelegi că există o realitate pentru expresia „măiestria naivității”.

Răzvan Țupa realizează selecțiile @citEștioficial pentru Aleph News și scrie pe poetic.ro. Cel mai recent volum de poezie pe care îl semnează este poetic. interfața sonoră, din 2022. Specialitățile lui sunt poezia în public și termenii de poetici relaționale.

GEEKON